Liniste inabusitoare pe strada Souffrance.Nici cea mai mica vietate a intunericului nu indrazneste sa se iveasca la putina lumina oferita de felinarul amarat.Cladirile care o imbraca,par trecute printr-o suferinta anume,cum de altfel strada poarta si numele de 'suferinta'.Cuvantul acesta spune multe,inspira multe.
Vitrinele sparte,prafuite,ofera prilejul liber pentru copii care se pot servi cu jucarii.Pe gratis.Dar unde-s copiii?Nici urma de ei ,si parca vorba aceea " i-a inghitit pamantu".
In biserica se trag clopotele mortii.Doliul.E deja ora 7 seara.Cativa oameni marunti,imbracati in haine negre ,se apropie cu pasi repezi de intrarea in biserica.Par abatuti de lume, in acelasi timp preocupati cu vorbaria.
O vorbarie tacuta, in soapta.Pentru unii dintre ei ,totul se petrece poate prea repede.Nu le pasa cine murea,sau de ce, unul in plus sau in minus,era tot acelasi lucru.Mergeau la inmormantarea nimanui.Ciudat.
O fetita mica,cu palarioara neagra si fustita cu dantela,o tinea strans pe mama ei,de mana.Poate ii era frica.Cateva batranele susoteau aprins in spatele bisericii.Slujba incepea si era liniste.
O liniste dureroasa, cand dintr-o data ,paravanul vag de liniste,fusese spart de glasul ascutit si imbatranit al unei femei.
Batrana ,mica de statura,cu un batic imbrobodit pe cap,plangea.
Plangea si striga neincetat,cat o tinea gura " A murit muzicantul Francois,a murit Francoiss! Tragedie pe strada Souffrance !
..
De atunci,in fiecare seara de decembrie,strada Souffrance e scaldata in liniste si suferinta.Strazii ii dor de micul muzicant.Francois,singurul care mai dadea viata strazii.Copilul strazii.
Strada era mama lui,dar acum era mort,iar mama a ramas fara micul ei muzicant.
Si parca plange.A ramas singura,nevizitata inca si in ziua de azi,plangandu-l pe micul Francois,seara de seara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu