Nu-l iubesc.Nu-mi amintesc sa-l fi iubit vreodata.
Atunci cand il vad in poze, caci doar asa mi-e dat, nu simt nimic .Nu rad , nu plang, nu zambesc,nu-l privesc cu duiosie.Absolut nimic .
Dar e absurd faptul ca peste tot il simt.Simt cum doarme langa mine ,cum ma acopera atunci cand mi-e frig ,noaptea.Cum rade, cand rad si eu.
Si doare.
Toate astea ma fac sa fiu rece,nepasatoare.Asta doar in subconstientul meu.
Prin parc,am impresia ca se plimba alaturi de mine,ca ma tine strans de mana,iar cand oboseste ,ma roaga sa ma asez pe o banca.
Cand e plecat, nimic nu e in regula.Ma plictisec,sunt posomorata,si mi-e dor.
Imi e dor de chipul unui necunoscut.Imi e dor de imbratisarile si sarutarile de care nu am avut parte niciodata, doar in vis.
Si e ciudat cum toate sentimentele mele au crescut din nimic.
Vocea lui,cuvintele,felul cum vorbeste,cum se uita .Toate astea ma fac sa nu mai pot gandi rational, si ma las pierduta ,ratacita,cuprinsa de dor si ura.
Ce-am sa fac cand am sa-l intalnesc ? Dupa toate astea ?
Ma pot oare obisnui cu gandul ca n-am sa-l vad vreodata ?
Nu,dar va trebui.
Va trebui sa ma obisnuiesc cu gandul ca in parc ma plimb singura,ca nimeni nu ma roaga sa ma asez pe o banca ,nu exista nimeni care sa imi dea mesaj dimineata " ce faci soare ?:x " ..
Toate astea sunt ,pentru ca EU le-am dat voie sa fie .
Sunt nebuna, iar el e un drac .Unul ca toti ceilalti .
