Din patru ,aleg patru.

Cand drumul vechi si prafuit ajunsese la rascruce,ea privi pe rand,la cele 4 cai.Ii era greu,fiecare ii amintea de ceva, ceva ce ea voia sa uite complet.
Statu acolo,o zi si o noapte,singura, cu stelele si cerul gandindu-se la acele zile.Oricum nu mai avea niciun rost.Nu acum.
Deci?1,2,3,4? hm? sa sa fac?
Durerea ii era prea mare.Pe oricare drum ar apuca,amintirea o va urmari etern,asa ca ce rost avea?
'Am sa stau aici,pe vecie.Am sa stau aici pana cand cineva ,sau ceva ma va imprastia in cele 4 drumuri,oricum ,ce mai am de pierdut ?'

Eu aleg noaptea,voi ?

Oamenii se cunosc,isi vorbesc,muncesc,calatoresc,si toate astea pe timp de zi.Ce frumoasa e viata ,isi spun ei,ce bine merg toate!
Pe strada ,cand intalnesc vreaun cunoscut,ii zambesc politicos,salutand.In aer pluteste o atmosfera de pace si fericire.
Dar povestea'i alta.Nimeni nu stie ce face fiecare dintre noi toti,seara,acasa,cand e singur,in intuneric.Poate va ganditi la altceva,sigur va ganditi la altceva, si sa va fie rusine.
Spuneti-mi daca exista vreun om,oricare ar fi acela,sa nu aiba vreaun vis,vreo dorinta,vreo durere,vreo suparare? Exista?Daca da, vreau sal cunosc.
Unii se viseaza pictori celebrii,unii actori renumiti,altii sportivi cunoscuti,toti insotiti de mii de palme care aplauda zgomotos.
Dar toate astea,ziua n'au efect.Ziua le poti percepe doar ca pe niste simple ganduri efemere,simple presiuni ale vietii,si nimic altceva.
Ziua ,daca te gandesti la toate astea,pari penibil si iti spui 'haha,eu ?pictor?nunu,nu se poate'.
Efectele noptii sunt altele.Noaptea are o putere nemarginita.
E facuta sa asculte sufletele solitare,care'si impartasesc gandurile,tacerii.
Oricat de copilaresc sau absurd,ti'ar suna,asta faci.
Noaptea cand esti doar tu,si ecoul serii,te gandesti la ce ai de facut,ce trebuia sa faci ieri,cum trebuie sa te porti maine cu ai tai,ce haine imbraci daca e canicula, sau daca ploua,sau cum ar fi sa canti live piesa 'what about now?' alaturi de Chris Daughtry,pluss alte triliarde de ganduri.
Mai apoi ,te pufneste rasul,crezand ca esti penibil daca gandesti asa,nu nu esti.Esti doar tu , in lumea ta.
Nu te lasa sfarsit,de 'puterea zilei'.Cand ai un vis ,sau chiar mai multe,gandeste'te mereu ca ai noaptea alaturi de tine.Cea care iti stie toata secretele,dorintele,si calatoriile departe.
Asta nu e un text optimist,nu.Vreau doar sa ma asigur ca ti'am spus ce gandesc,si poate intr-o zi ,ai sa-mi spui si tu.Cine stie?
Eu visez sa cant pe cea mai mare scena din lume,cu un miliard de oameni care ma aplauda la infinit.
Tu?Ce vis ai ?

Cine ?

Nu esti tu aceeasi raza
Ce-o strabat in asfintit
Ce-mi reda iar libertate
Si putere-n rasarit ?

Nu esti tu aceea fiinta
Ce zambeste cald si larg
Care-mi da din a ei suflare
Nu esti tu ,oare?

Aceeasi umbra, cade peste luna
Dandu-mi calmul noptii-eterne
Nu esti tu,aceea suflare?
Ce-mi strapunge gandul,oare?

Nu esti tu, acea suflare
Care umple curcubeul,
Sau acelasi nor sihastru,
Care-apare dupa ploaie ?

Acea fiinta cu obrajii moi
Cu ochii mari ,si-unpic mirati
Aceea fiinta creativa,
Cu ochii mari ,si migdalati.
Esti tu oare,picurul de ploaie ?
Care bate clar, fereastra mea,
Esti tu oare fulgul alb
Ce-mi umple parul blond, de nea?

Oh! As vrea sa fi tu ,iar
Natura-ntreaga si calmul diminetii
As vrea sa fiu pe veci,un dar.
Al ducii tinereti!

Stie cineva unde-i capatul ? va rog?

Dimineata ,seara.Dimineata,seara.De ce nu putem incepe "ziua " cu seara? Ar fi mai misto.
Ai merge pe intuneric la scoala, ai veni pe intuneric.HAHA.
Aceleasi fete uzate ale parintilor care iti dau 'buna dimineata" din obisnuinta si alte 20 de minute pana intri la baie .Inca o chestie naspa la oameni.
Hainele de ieri le iei de pe scaun ,si tenesii murdari de pe coridor.Nu stii daca are rost sa mergi azi la scoala, dar totusi te duci.
Scarba de drumul pana in statie isi face aparitia incetul cu incetul.Deja vezi toti ciudatii care urmeaza sa urce cu tine in troleu,grrrr.
Parca sti tot ce urmeaza sa faci in ziua aia.De ce toate zilele seamana?Si de ce fiecare zi incepe cu lumina?
De ce fiecare zi tine la fel de putin ca restul?Toate la fel?
Sa nu crezi ca-ti vorbesc despre monotonie.Nu, nu.Departe de asa ceva.
Eu vreau doar sa stiu de ce toate zilele seamana intre ele.
Dar nu, de maine plec.Imi voi lua rucsacul mare, de dimineata si-o sa plec la munte, apoi la mare,apoi in Patagonia, si apoi in Australia.
Am sa fac poze,am sa cant,si n-o sa imi pese de nimeni.
O sa schimb zilele si poate si noptile.
Dar ..va trebui sa ma intorc acasa si zilele vor fi din nou la fel .
Sauu..poate nu ma mai intorc.
Zile pierdute,haine aruncate,cer colorat,departe.
Stie cineva unde-i capatul? Va rog?

Argun ,nenorocitul.

-Ce stii tu despre eternitate,Rosa?
-Nu stiu nimic,eu doar o traiesc.
-Esti asa visatoare!
-Poate.
-Ar trebui sa fie groaznic, sa traiesti etern!
-oh ,nu nuu, ar fi asa frumoss.
-Dar e deprimant sa vezi cum oamenii se nasc,imbatranesc,mor.Mereu acelasi proces..
-Da,dar inveti multe de la ei,cred.
-Poftim ? Inveti cum sa mori ? sau ?Esti prea profunda draga mea, Rosa.
-Argun dragul meu,asta mi-e natura, stii bine.
-Da ,Rosa, stiu asta.
-Si ma judeci?
-Eu ? Cu ce drept ?Nu judec pe nimeni .
-Argun,nu ai avut niciodata impresia ca vrei sa traiesti etern ?
-Niciodata.
-Ciudat.
-Poate.
-Rosa,eu iubesc,traiesc,urasc,dezamagesc,inving.Asta inseamna viata.
-Iubesti ,Argun ? Tu, iubesti ?
-Da,iubesc.
-Ce iubesti ?
-Iubesc oamenii, natura,noaptea ,stelele, soarele.
-Doar atat?
-Ma descurc cu ele.
-Dar,Argun ,cine iti ofera caldura noaptea, si iti intinde o mana,ca sa vezi ca nu esti singur ? soarele ? luna ? noaptea?
-Depinde.
-De?
-De starea in care ma aflu, de zi , de barul in care merg, de vreme, de personal,stii tu..
-Esti un nenorocit ,stiai?
-M-am nascut sa fiu unul.

[rasete ]

Parol

Iti iubeam fiecare nenorocita de minciuna,si credeam fiecare litera ,a fiecarui cuvant ce mi-l spuneai.
Ma visam departe,in soare, cu tine.
Ai stiut as ma faci sa rad,si sa plang.De prea multe ori.
Ce ai vazut in ochii mei ? Nu mi-ai spus niciodata.
Paleam cand imi spuneai alea doua cuvinte blestemate,si ma faceai sa plutesc in fiecare zi, in sunete pierdute.
Cand nu ma cautai, asteptam.Asteptam ore,zile,saptamani,dar ma linisteam cand vedeam pliculetul albastru pe ecranul mobilului,si era bine.
Mi-ai iubit fiecare milimetru al fiintei mele,fiecare zambet,fiecare chemare.
Dar am sfarsit prin moarte,fiindca mi-ai ucis suflarea si visele.
Mi-ai ucis fiecare speranta ce se nastea in mine.Candva tu le-ai creat,dar azi le-ai ucis.
Si ai uitat complet.
Nu mai sti de mine.Nu mai vrei sa stii.
Acum imi iubesti in tacere,amintirea,pentru ca stiu cine esti!
Imi iubesti din nou chipul,suflarea,ma iubesti pe mine.
Dar te doare.Te doare ca nu ma poti vedea,saruta,atinge.
Nimic din toate astea, nu poti face.
Acum e randul tau sa plangi,fiindca eu sunt departe si aici am sa raman.Pe jumatate ucisa.
Si daca vreodata vei vedea in ochii mei o umbra rece,neagra, indurerata,atunci sa sti ce-ai provocat!

Cimitirul

Pe aleea trista si pustie
Cu dale reci de piatra
Se lasa luna adormita
Si-un tanar palid se apropie
Cu flori ,pentru iubita.

Mormantul i se-arata-n ochi
Plin de radacini si spini
Si ce il doare cel mai rau
E poza sumbra,care zace langa cruce
Atatea amintiri aduce
Privind la chipul sau.

Se-aseaza lin,pe lespedea murdara
Si priveste pierdut ,la poza iubitei
O lacrima curge pe-al sau obraz
Din ochii limpezi ,ca de topaz.

Apoi se ridica,si-ncet suspina,
Si paraseste mormantul ,plin de durere.
La fiecare pas ,uitandu-se in spate.
Gandindu-se la amintirile cu ea, uitate.

60 de taceri

O lume muta trista
Cade-n fiecare ceas
Si-o tacere cumplita
Cuprinde suflarea cu-n brat

Aici timpul nu exista
Nici n-a existat vreodata
Doar tacerea este scrisa
Peste tot ,in linie dreapta.

Pana si el ,blandul soare
Ce odata stralucea
Zace trist si negru
Pe cerul cu sumbra manta.

Trandafirii sangerii
Acum se ofilesc
Iar spinii taiosi
Dupa colt,stranii pandesc.