Serenada

Serenada la numarul 27 !


Flori,sombrero,galagie si cantareti.

-Ai auzit si tu serenada de noaptea trecuta?
-Nu.A fost vreuna?

-Da.Chiar sub balconul tau,daca nu ma indoiesc.
-Poftim?Sub balconul meu O serenada pentru mine?
-Nu draga.A fost pentru Sohpie,cu un etaj mai jos.
-Cine ar vrea sa ii faca o serenada aleia?
-Cine altcineva decat Quentin?
-Ah ,trebuia sa-mi dau seama..
-Mi-ar placea sa-mi faca si mie cineva una..a fost asa frumoasa..
-O serenada?Dar e penibil.
-Ba chiar deloc.
-Bine.Tu si ideile tale.
-Tu nu ai fi niciodata in stare sa faci una pentru mine.
-Oare?
-Sunt convinsa.
-Poate ca nu sunt ,intr-adevar.
-Daca nu te-as cunoaste..

(seara urmatoare)

-Quentin i-a facut iar serenada Sophiei ?
-Nu stiu.Am auzit ceva muzica, dar nu am iesit sa vad,nu ma intereseaza serenade facute pentru altele.
-Pentru altele?
-Da.Pentru Sophia.
-Daca ieseai..
-Stai! Nu-mi spune ca..
-Ca?
-Ah,nimic..
-Vroiam doar sa spun ca daca iesea poate iti cantau si tie,sau ..
-Da..ai dreptate,poate imi cantau...

Eu ma iubesc, tu ma iubesti?

-Poate trebuia sa porti astazi cealalta camasa,nu crezi ?
-Nu cred, imi vine foarte bine.
-Da? Spui tu ?
-Da,spun eu.
-Imi place mult camasa asta ,e preferata mea.Defapt toate imi plac,sunt frumoasa in oricare.
-AAA,de unde atata singuranta pe tine,domnisoara?
-Mereu am avut-o,prostutule.
-Da? Si de ce nu ai etalat-o ?
-Pentru ca nu e nevoie.Dar ce, vroiai sa spui ca nu sunt frumoasa?
-Nici vorba, doar stii bine ca esti.
-Da ,stiu .
-Si modesta, mai ales.
-Pai nici nu vreau sa fiu modesta, sa stii.
-Ai putea sa incepi sa fii,macar in unele cazuri.
-Si daca nu am sa fiu ?
-Poate o sa ai de pierdut.
-Eu ? Sa am de pierdut ? Sunt frumoasa, sunt clasica, sunt desteapta ,si peste astea, zambesc mereu .Spune-mi acum,ce ar putea sa-mi strice buna dispozitie?
-Mereu se va ivi ceva sa-ti strice cheful,sa stii.
-Nu cred,cel putin , nu mie.
-Cata incapatanare..
-NU!Tu esti incapatanat! Incerci sa ma faci sa fiu ursuza, trista,posomorata? Iubesc viata, iubesc sa fiu iubita, lasa-ma asa.
-Iubesti sa fii iubita?Iubesti viata? Cat optimism!..
-Nu.EU ma iubesc, iubesc viata,iubesc tot,dar tu ?tu ma iubesti?

Ziceai ca..

-Parca spuneai ca azi mergem sa vedem " Gradina cu trandafiri " asa cum e ea,dimineata.
-Da,dar..
-DAR?
-Nu cred ca o sa pot veni ,imi pare rau.
-De ce sa-ti para rau ?
-Pentru ca nu te pot duce la Gradina cu trandafiri.
-O pot vedea si singura.
-Da..dar credeam ca daca ma ai si pe mine langa tine,e altceva..
-Pai sa sti ca nu e.
-Cum adica ? Vrei sa spui ca iti e tot una ?
-Aaa,cam asa ceva.
-Ma dezamagesti.
-Imi pare rau,cred ca am avut de la cine sa invat.
-Esti ironica?
-Foarte putin.
-Bine,eu plec.Tine-ma la curent in legatura cu plimbarea,poate te razgandesti si vrei sa mergem in alta zi, in care o sa pot veni cu tine.
-Regret ,eu merg chiar acum.
-In regula, ai mare grija la spini, sunt otravitori.
-Bine, am sa incerc sai gasesc tocmai pe aceeia.

Daca poti sa tii un secret..

-Ti-am spus doar, daca poti sa tii secretul ce tocmai t-i l-am dezvaluit,am sa iti spun si altele!
-Exista mai multe secrete,nu doar unul ?
-Fiecare om poate avea cate secrete doreste, trebuie doar sa sti cum sa le pastrezi.
-Si tu ,cate secrete ai ?
-Cred ca doar unul singur.
-Doar unul? De ce ,cand spuneai ca poti sa ai cate doresti!
-Pentru ca nu vreau,decat unul.Cel pe care t-i l-am dezvaluit.
-Atunci am sa-l pastrez cum se cuvine.Dar spune-mi ,este adevarat?
-Ce anume?
-Ce spune secretul tau.
-Daca nu ar fi fost adevarat,atunci nu-l numeam secret, nu ?
-Dar ceva imi scapa, nu inteleg de ce ti secreta asemenea informatie,cand este un lucru asa frumos!
-Pentru ca acel lucru frumos ,cum il numesti tu,trebuie stiut doar de mine,si acum si de tine.
-De ce doar noi ? De ce sa nu ii bucuram si pe restu oamenilor, cu el ?
-Pentru ca asa trebuie sa fie.Doar noi.
-Nu e corect! Uite, as putea striga ,CHIAR ACUM,in gura mare, ca primavara este anotimpul zambetelor calde, asa cum mi-ai spus, si ca in acest anotimp ,oamenii ar trebui sa fie tot timpul veseli,dar nu sunt, iar noi ii putem ajuta sa zambeasca ..doar ca TU ,nu vrei!
-Daca ai face asta, nu ar mai fi un secret.
-Deci tu vrei sa pastrezi tot pentru tine? Sa lasi oamenii sa ramana ursuzi ,si posomorati ?
-Da! Chiar asta vreau!
-Ei bine,atunci ramai lacoma, impreuna cu secretele tale.Eu merg sa fac oamenii sa zambeaca..!

tragédie !

Liniste inabusitoare pe strada Souffrance.Nici cea mai mica vietate a intunericului nu indrazneste sa se iveasca la putina lumina oferita de felinarul amarat.Cladirile care o imbraca,par trecute printr-o suferinta anume,cum de altfel strada poarta si numele de 'suferinta'.Cuvantul acesta spune multe,inspira multe.
Vitrinele sparte,prafuite,ofera prilejul liber pentru copii care se pot servi cu jucarii.Pe gratis.Dar unde-s copiii?Nici urma de ei ,si parca vorba aceea " i-a inghitit pamantu".
In biserica se trag clopotele mortii.Doliul.E deja ora 7 seara.Cativa oameni marunti,imbracati in haine negre ,se apropie cu pasi repezi de intrarea in biserica.Par abatuti de lume, in acelasi timp preocupati cu vorbaria.
O vorbarie tacuta, in soapta.Pentru unii dintre ei ,totul se petrece poate prea repede.Nu le pasa cine murea,sau de ce, unul in plus sau in minus,era tot acelasi lucru.Mergeau la inmormantarea nimanui.Ciudat.
O fetita mica,cu palarioara neagra si fustita cu dantela,o tinea strans pe mama ei,de mana.Poate ii era frica.Cateva batranele susoteau aprins in spatele bisericii.Slujba incepea si era liniste.
O liniste dureroasa, cand dintr-o data ,paravanul vag de liniste,fusese spart de glasul ascutit si imbatranit al unei femei.
Batrana ,mica de statura,cu un batic imbrobodit pe cap,plangea.
Plangea si striga neincetat,cat o tinea gura " A murit muzicantul Francois,a murit Francoiss! Tragedie pe strada Souffrance !
..
De atunci,in fiecare seara de decembrie,strada Souffrance e scaldata in liniste si suferinta.Strazii ii dor de micul muzicant.Francois,singurul care mai dadea viata strazii.Copilul strazii.
Strada era mama lui,dar acum era mort,iar mama a ramas fara micul ei muzicant.
Si parca plange.A ramas singura,nevizitata inca si in ziua de azi,plangandu-l pe micul Francois,seara de seara.

Catre toamna

Chipul pierdut

Un chip prea bland,si-o piele fina,alba
Cu ochii albastrii,si-adanci,o privire alinata
Corpul subtirel paseste
In odaia cea trista,si totusi zambeste.

Si-aduce aminte,parc-ar fi fost ieri
Era toamna,si-o vreme trista,calma
Cu el de mana,in ploaie, uitati
De picuri reci,solitari udati
Si era bine acolo,o Doamne, ce bine!
Dar acum,se-aud clar,doar suspine..
Chipul pierdut in negura deasa
Strabate gandul ei sihastru
Si-o lacrima pustie cade,din ochiul ei albastru..
Si-ar dori sa fie toamna
Sa fie iar aceeasi doamna
Sa bea cu el acelasi vin prea dulce
Si ploaia sa le ude trupurile lor naluce
Dar n-are rost,e totul gata
Amintirea dulce ,a apus demult
Si plus de asta,acum e vara
Toamna nu intarzie ,prea mult
Iar ea o-asteapta si-o asteapta
Cu o cana de vin si fruntea plecata..

Lettre pour le soleil !

Iti scriu acum,cu amarata-mi fiinta
Cand totul pare pustiit
Iti scriu tie,blanda raza
Sa rasari necontenit.


Dimineata ,sa patrunzi,prin rece sticla inghetata
Sa-ncalzesti cu-ale tale brate,camera,rece uitata.
Sa-mi mangai parul lung,balai
Sa-mi impletesti coroana cu flori din Rai.

O!Dulce soare,firav,bland
Cu chipul cald,si-un dulce gand
Unde esti tu,si dulcele nor?
Soare bland,mi-e dor!