Ce vorbesc?

Miliarde de ganduri pe secunda, se scurg si parca dureaza doua eternitati ,cam asa.
Sufletele se regasesc intre ele,cele pierdute,cele ranite, cele parasite,cele singure,cele fericite si poate,cele moarte.
Are impresia,ca undeva departe ,la vreo 6000 de dealuri distanta ,aude clopote care bat puternic,si le simte.Le simte bataile puternice si reci.
Poate ar trebui sa nu se mai gandeasca la el.Sau ?
De ce mereu exista un "el ?" Si de ce mereu acel "el" se dovedeste a fi rau ?Mult prea rau pentru o fiinta vie.
Si-ar dori sa doarma.Sa-si scufunde miliardele de ganduri in perna moale..
Dar nu ! Asta fac doar lasii.Doar lasii se lasa prada sentimentelor si vor sa uite tot!
De ce sa uite? De ce sa uite ce odata a fost frumos ?
Lucrurile bune nu se uita niciodata,asa ca,nu uitam.
Oricum deja mintea e alta, si e ocupata de intrebari fara raspuns.Intrebari care niciodata nu vor avea raspunS.Niciodata.
Nu mai are rost ,si se lasa prada somnului, oricum e dimineata deja si a inceput sa ploua.
Umatoarele miliarde de ganduri asteapta sa fie bagate in seama,dar defapt asteapta momentul potrivit sa dea lovitura :noaptea.

"Timp" mi-e dor de tine !

-Iti vine sa crezi ?

-Ce anume ?

-Am vorbit cu timpul !

-Mda,si eu cu soarele.

-Nu,serios, am vorbit cu timpul.Toata dimineata.

-Asa deci.Si ce ti-a spus ?

-M-a intrebat daca l-am urat vreodata.

-Si ce ai raspuns ?

-I-am spus ca poate,uneori si l-am rugat sa mai ramana,macar pentru cativa ani .L-am fi putut caza aici ,la noi.

-Doamne ,esti nebuna? Ce tot vorbesti ?

-Sti ce mi-a spus cand a aplecat?

-Nu.

-Mi-a spus ca daca vreodata imi va fi dor ,si o sa vreau sa-i scriu,sa-l caut ,si sti unde ?In cele mai frumoase amintiri ale mele.Acolo il voi gasi, si-mi va vorbi din nou.

-Aha ,ok. Succes!

-Nu vrei sa incerci si tu ?

-Nu ,mersi.Nu vorbesc singur.

-De ce esti asa ingamfat?

-Pentru ca nu vreau sa visez cu ochii deschisi.

-Nu-ti cer sa visezi, iti cer sa traiesti.

-Mda.

-Il cautam impreuna?

-Pe cine ?

-Pe timp.

-Ah ,poate.

-Haide,incep eu.

Hey mister stranger,do you want to be my November?

L-am iubit si eu odata ,sa stiti.
Imi aduc aminte de zilele alea mohorate si pustii,in care ploua neincetat si cand credeam ca n-am sa mai vad soarele pentru multa vreme.
Faceam si eu ce fac toti ,ce faceti si voi intr-o asemenea zi .Ascultam muzica trista,sau ma rog ,oarecum trista, imi trageam draperiile ,si gandeam.
Uneori,defapt de cele mai multe ori imi venea sa merg sa ma plimb prin parcuri ,pe strazi, poate sa fac poze, sau sa stau de vorba cu oamenii strazii, mereu m-am inteles bine cu ei.E interesant sa ii auzi cum iti spun despre vremurile trecute, cu toate ca nu vrei sa ii asculti ,sau cand te vad cum te privesti in vreo vitrina ,sa iti spuna ca esti frumoasa si ca nu ai nevoie de alte machiaje pentru asta,iar tu ,le intorci un zambet placut dar oarecum fortat,si apoi ne mai bagandu-i in seama.
Miercuri ,cum as putea sa uit? Exact una din zilele de toamna tarzie ,nimic melancolic ,doar o simpla zi de noiembrie.
Nu ma gandeam nicio secunda ca am sa ajung sa iau de mana un necunoscut,unul foarte necunoscut ,si sa ne plimbam prin parcul rece ,de ce? Doar pentru ca eram "la fel ".
Nu patesti in fiecare zi asa ceva,nu in orice " noiembrie "tarzie ,si nu in oricare parc rece si pustiit.
Eu iesisem pentru ca ma simteam singura ,iar in natura ,oricand poti gasi o consolare, si cu ce m-am ales?
Imi pot aduce bine aminte ,frunzele care zburau in jurul nostru ,vantul care aproape ne ridica de pe locuri,si norii care pareau sa coboare in orice clipa, dar era frumos.Era genul de vreme fata de care nu iti poti ascunde niciun gand, niciun sentiment, si nici nu te poti preface cu nimic.
Il tin minte intinzandu-si mana fricos, asteptand sa ma ridic.Niciun cuvant.
L-am privit pentru o clipa ,dar nu m-a privit inapoi .Niciun cuvant.
Si-am mers asa multa vreme,doar cu vantul si frunzele.Niciun cuvant.
Poate ca totul a fost doar o urmare a miiilor de povesti citite ,si a zecilor de texte scrise ,dar nu cred,nu parea sa fi fost asa.Nu cu el.
Dar apoi ,cand am ajuns la jumatatea parcului,mi-a dat drumul la mana ,si a plecat.Niciun cuvant.
In frig, ploaie, frunze, NICI UN CUVANT.
Ei despre asta va vorbeam ,noiembrie noiembrie noiembrie.
Astept luna noiembrie,defapt "luna noiembrie "formal vorind..
Imi astept luna..noiembrie..pe el..

...