Am ascuns in tine cele mai adanci secrete.
Ti-am presarat un strop de sare in cafea,doar ca sa inteleg ca iubirea si dulcele fetei tale,nu sunt din povesti nemuritoare.
Ti-am incercat gandul de 1000 de ori.Eram eu peste tot.
Mi-am sacrificat nopti sa pot privi luna,pana la rasarit,sa-mi dau seama daca cerul e cu noi.
Aveam nevoie doar de doua cuvinte sa urc pana la stele ,si sa raman cu ele pentru o vreme.
Te-am urat o parte din viata,dar te-am primit inapoi cu toata fiinta.
Erai imposibilul si iadul.
Ma faceai sa alerg ani lumina sa-ti gasesc ochii si apoi ma inecam pierduta in verdele de topaz.
Ce basm, ce poveste !
Cutia veacului si a deznadejdii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu