Am pregatit aceasta postare de aproape un an ,ca abia acum sa curajul necesar de a o aseza in cuvinte. Mi-ar placea enorm de mult sa reusesc sa-mi exprim macar jumatate din ganduri ,trairi si emotii fara ca acestea sa fie percepute altfel fata de cum sunt defapt. Sincere si inofensive.
A trecut prea mult timp ,imi doresc sa eliberez acel spirit zapacit care imi cere zi si noapte sa-l hranesc cu pagini fine ,proaspat tiparite sau pagini vechi mucegaite ,incarcate de amprente ale unor degete flamande de cunoastere.
De ce prigoana comunista ? De ce politica? De ce atata seriozitate si tacere in acelasi timp ? De ce pare subiect tabu ? De ce va ascundeti ? Mi-am petrecut mult timp citind ,scriind si incercand sa ma intorc in timp ,sa fiu alaturi de ei . Am reusit ,dar cand am revenit inapoi in incaperea bibliotecii sau a a camerei mele, m-am trezit cu siroaie de lacrimi curgandu-mi pe obraz .De nicaieri ,dar erau acolo .
M-am speriat pentru ca nu am inteles nimic atunci .Nu am inteles de ce si pentru ce eu ,varsam cateva bobite de lacrimi .Am aflat mult mai tarziu .
E cu mult peste o simpla atractie fata de o carte sau felul in care este scrisa .E traire interioara.
Imi amintesc acum de Potretul lui Dorian Gray. Am iubit atat de mult cartea aceea incat am scris un articol doar despre felul in care m-am indragostit de Dorian .A fost etern.
Mi-am asumat tot ce are sa vina odata cu acest mic articol-traire , si in clipa in care am asternut pe foaie primul cuvant ,mi-am adus aminte cat de rai suntem noi, oamenii .
Cred tot mai cu tarie ,ca odata cu acest subiect si aceasta descoperire facuta de mine ,am aflat cum e sa vorbesti despre ceva ce iubesti .Nu poti .
Ti-ar dori sa scrii fara oprire, mii de idei ,o furtuna de cuvinte pline de viata .Dar parca dupa fiecare idee ,cand sa-i pui capat ,apare un zid imens peste care trebuie sa aflii cum sa treci .E nasol si greu .
Alaltaieri am trait una dintre cele mai puternice emotii din ultimii ani ,pot sa spun fara tragere de inima.Imi spusese mama ca auzise la radio de lansarea cartii Supravietuitorii - marturii din inchisorile comuniste din Romania,dar ca nu fusese atenta la ora si locatie .Am search-uit rapid si am aflat.Am plecat intr-acolo , singura.Aveam o emotie altfel, ceva necunoscut pana atunci .Dar deh ,era doar o lansare de carte pana la urma urmei.
Citisem pe anuntul lansarii ca au sa fie prezenti si 3 detinuti politici :badia Grigore Pepene ,90 de ani ,Nistor Man si parintele Matei Boila ,si el la 90 de ani .I-am vazut in fata , in clipa in care am intrat in librarie.
Din clipa in care au inceput povestea ,cred ca timp de doua ore nu mi-am auzit nici macar respiratia .Am vazut acolo 3 chipuri biciute de ani grei, de frig ,de foame ,de frica ,de prigoana comunista.
Nu credeam ca onoarea de a sta in fata lor si de a-i asculta ,are sa se intample atat de natural si rapid.
Mai departe imi e imposibil sa povestesc pentru ca daca as incerca sa transpun in cuvinte, as strica toata magia momentului ,pe care egoist admit, vreau sa-l pastrez pentru sufletul meu.
In seara aceea mi-am dat seama de ce imi umple sufletul intr-un fel deosebit si unic .Si care e rostul vietii daca nu acela de a-i da sufletului caldura de care are nevoie ?
Am avut nevoie de seara asta, de batraneii aceia ninsi de ani ,de suferinta dar totusi zambitori ,povestind cu inima grea dar usurata oarecum ,anii suferintei lor ,pentru ca eu cu tine sa cunoastem adevarata fata a istoriei tarii si neamului.
Mi-am promit ,iesind din librarie , sa nu ma opresc aici cu asta, pentru ca mai sunt atatea voci care ma cheama sa le descopar, si atatea lucruri de facut ,incat nu pot decat sa-mi doresc sa simtiti si voi ce simt si eu acum .
Doamne ajuta !
 |
| Am reusit sa fac si o poza celor prezenti la lansare.Am sa pastrez cu darzenie si iubire poza,ca amintire , |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu