vineri, 24 august 2012

Calc pe dale reci de piatra si ma gandesc la stele. Mi-am ingropat sufletul in zapada,dar am uitat ca tu mi-ai topit fiecare farama din el. Sunt alba si port un cearsaf auriu.Am impresia ca fac parte din visele despre care-mi vorbeai viata trecuta. Incep sa fug de umbrele care ma urmaresc seara de seara.Daca iti apartin,te rog cheama-le inapoi la tine.Ma sperie. Ochii ma dor,dar nu vreau sa-i inchid;risc sa-mi amintesc ziua in care ti-am vopsit parul in verde si mi-ai spus ca sunt nebuna.Uite ,m-ai ajutat sa devin una ! Scaunele din lemn putred,din fata blocului,sunt inca acolo ,scrijelite de noi,in martea aceea ,de ziua ta. Mai fac cativa pasi spre aleea ingusta,sa pot ajunge la locul nostru. Uite, busteanul e tot acolo,iar crengile impletite formeaza o inima vestejita de ani. Iti mai aduci aminte cand te-am rugat sa nu-mi promiti nimic,niciodata? Raspunsul tau mie clar si azi : " Promit sa nu-ti promit nimic niciodata,dar acuma hai ajuta-ma sa termin ceaiul asta" . Era simplu.Ma iubeai. Hei ,azi e marti ! E ziua ta! Iti las un cadou special, sper doar ca scaunelul din fata blocului nostru, sa mai reziste putin !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu