duminică, 27 februarie 2011

Riduri provocate de omenire .

Ei spun sa nu "pleci" urechile la ce spun restu .De ce nu ? Doar de aia am urechi ,sa le "plec".Si uite cate si mai cate se aud ,diverse zile, diverse fapte.
Oricum ramai la fel de pustiit.
Oricum rostul tau dispare la fiecare secunda.( asta daca ai avut unul,vreodata)
Ma lasi fara chef si fara vlaga. Fara cuvinte si fara puterea de a-ti intoarce macar salutul sau privirea.
Poate ca e devreme ,prea devreme ,poate ca discutia e prematura,dar NECESARA.
Fac"scurtcircuite" zilnic.Din orice magarie.Nu-s semne bune .
Traiesc cu oameni ,iubesc oamenii,dar ma obosesc.Orice gest, orice vorba de 0 bani,orice fapt dragut sau mai putin dragut , ma oboseste inimaginabil.
Si deci ,va multumesc dragii mei,pentru tot ce sunteti ,multumesc ca existati in viata mea, si multumiti-mi ca exist in viata voastra,dar rabdarea are limite, si oboseala un capat.
Si poate ca odata cu schimbarea mileniului se va schimba si parerea mea;pana atunci, tot acelasi gand bun :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu