Cand drumul vechi si prafuit ajunsese la rascruce,ea privi pe rand,la cele 4 cai.Ii era greu,fiecare ii amintea de ceva, ceva ce ea voia sa uite complet.
Statu acolo,o zi si o noapte,singura, cu stelele si cerul gandindu-se la acele zile.Oricum nu mai avea niciun rost.Nu acum.
Deci?1,2,3,4? hm? sa sa fac?
Durerea ii era prea mare.Pe oricare drum ar apuca,amintirea o va urmari etern,asa ca ce rost avea?
'Am sa stau aici,pe vecie.Am sa stau aici pana cand cineva ,sau ceva ma va imprastia in cele 4 drumuri,oricum ,ce mai am de pierdut ?'
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu