Cimitirul

Pe aleea trista si pustie
Cu dale reci de piatra
Se lasa luna adormita
Si-un tanar palid se apropie
Cu flori ,pentru iubita.

Mormantul i se-arata-n ochi
Plin de radacini si spini
Si ce il doare cel mai rau
E poza sumbra,care zace langa cruce
Atatea amintiri aduce
Privind la chipul sau.

Se-aseaza lin,pe lespedea murdara
Si priveste pierdut ,la poza iubitei
O lacrima curge pe-al sau obraz
Din ochii limpezi ,ca de topaz.

Apoi se ridica,si-ncet suspina,
Si paraseste mormantul ,plin de durere.
La fiecare pas ,uitandu-se in spate.
Gandindu-se la amintirile cu ea, uitate.